12047438_850259318422169_417292182_n

Magic

O feerie…descoperita de mine de abia acum..Insula Mures.

Vizitata pe fuga oarecum, din motive diverse, nu am avut timp cat mi-as fi dorit ca sa aprofundez acea atmosfera de poveste, cu un aer de fluviul Mississippi din cartile lui Twain…Dar, din fericire ma voi intoarce caci…voi avea o gramada de treaba pe insula Mures :)

Ah..apropos, cunt fotograf si sper ca pe viitor sa ma lasati sa va arat cum vad eu aceasta insula…

Cele bune!

Insula - Toamna 2014

A VENIT TOAMNA PE INSULĂ

Rainer Maria Rilke
HERBSTTAG

Herr: es ist Zeit. Der Sommer war sehr groß.
Leg deinen Schatten auf die Sonnenuhren,
und auf den Fluren laß die Winde los.

Befiehl den letzten Früchten voll zu sein;
gib ihnen noch zwei südlichere Tage,
dränge sie zur Vollendung hin und jage
die letzte Süße in den schweren Wein.
Wer jetzt kein Haus hat, baut sich keines mehr.

Wer jetzt allein ist, wird es lange bleiben,
wird wachen, lesen, lange Briefe schreiben
und wird in den Alleen hin und her
unruhig wandern, wenn die Blätter treiben.

******************************************************************************

Zi de toamnă
Rainer Maria Rilke

Bătut-a ceasul, Domne. Vara-a fost lungă, lungă.
Aşterne-ţi umbra peste cadranele solare
şi pe ogoare vântul dezleagă-l şi-l alungă.

Să fie pline porunceşte celor din urmă roade;
mai dăruieşte-le din Sud o zi sau două,
îndeamnă-le să se-mplinească şi înrouă
dulceaţa de pe urmă în vinul greu din cade.

Cine acum nu are casă, nu-şi mai face.
Cine acum e singur, va rămânea-ndelung.
O să vegheze, va ceti, scrisori va scrie lungi
şi pe alei va rătăci acolo şi încoace
pierdut, când frunzele se-ndungă şi cad foşning prelung.

Colaj Langos ardelenesc

BUCĂTĂRIA INSULEI (2) – Langos ardelenesc, la cuptor

LANGOȘ LA CUPTOR (SAU LA DISC)
Am fost obisnuiți de comercianți și moda fast-food cu ideea ca „langoșul” musai trebuie să fie preparat în ulei încins, in maximum un minut.
Ca să nu stric afacerile altora, nu voi spune nimic despre „binefacerile” pe care le aduce organismului uleiul supraîncins în care se prepară acest tip de langoș. Dar poate din curiozitate, data viitoare il veți întreba pe comerciant: „bade, la câte sute de langoși schimbi uleiul?” Și, tot din curiozitate, poate veți da un search pe Google cautând cuvântul „acroleină”. Veți gasi „bonusul” pe care îl primiți gratuit și aparent dezinteresat, ori de câte ori cumpărați câte un langoș tradițional.
Puțini dintre dvs știu, probabil, că adevăratul langoș se prepară din clasicul aluat de pâine și nu în ulei încins, ci la cuptor.
În cele ce urmează am să vă destăinui o rețetă de langoș care se poate face si pe disc, atunci când ieșiti la iarbă verde. Iar dacă vi se pare că frământatul aluatului este ceva prea greu de făcut, transformați această corvoadă intr-o activitate educativă la care vă invitati copiii. Puteți fi siguri că măcar până frământă aluatul nu vor sta cu tableta in mână!
Ingrediente:
1 kg făina albă de panificație (BL 55), 30 g drojdie proaspătă, 1 linguriță de zahăr, 1 lingura rasă de sare, 500 ml apă călduță.
Mod de preparare:
Drojdia se desface în 150 ml apă călduță, împreună cu zahărul și se lasă cca 15 min. Făina se cerne (pentru a ingloba aer) și se amestecă cu sarea, după care se face o adâncitură în care se toarnă drojdia. Se adauga restul de 350 ml apă călduță (max. 40°C!) și se frământă cca 30 de minute (manual sau cu mixerul/mașina de frământat). Aluatul este bun dacă are aspect satinat, nu mai este lipicios și este relativ moale. Se lasă câteva minute la dospit, apoi se împarte în doua părți egale și fiecare se intinde in strat de cca un cm grosime, care se pune în tava de copt (dacă preparăm langoșul acasă) sau pe discul călduț, dar NU ÎNCINS, dacă îl preparăm în natură. Tava sau discul se pun la cuptor, respectiv pe jar.
După cca 10-15 min se scoate tava din cuptor, respectiv se intoarce langoșul pe disc și se procedează astfel: se unge langoșul cu smântână, se presară cu cca 250 g costiță afumată (sau kaiser) tăiată cubulețe, cu felii subțiri de ceapă roșie sau praz, apoi cu cașcaval ras grosier (toppingul este orientativ, puteti pune orice altceva vă place). Se dă din nou la cuptor / respectiv se re-pune discul pe jar și se continuă coacerea pentru incă cca 25-30 de minute. In varianta cu disc, langoșul va trebui acoperit cu o folie de aluminiu, pe care ați gaurit-o în câteva locuri, pentru ca aburul să aibă pe unde ieși.
Se consuma cald, tăiat în raze, cu smântână extra, în care s-au înglobat 5-6 căței de usturoi trecuți prin presă. Pentru aspect, se poate presăra deasupra puțină boia dulce de ardei.

N.a. Dacă aveți în anturaj prieteni italieni, puteți să-i invitați la această pizza autohtonă, cu nimic mai prejos decât cea preparată de ei!

Sursa fotografiilor: http://www.nosalty.hu/ ; http://3.bp.blogspot.com

Impreuna vom reusi

MANIFEST PENTRU SANATATEA INSULEI (III)

ACEASTA ESTE SITUAȚIA ACTUALĂ

Deși nu se poate afirma că Insula a devenit un nobody’s land, sunt multe semne care arată că este nevoie de o mână de gospodar pentru a face ordine, deși ideal ar fi să existe un consens, un efort general, pentru a (re)pune lucrurile pe făgașul normal. Și sunt chiar destule lucruri care trebuie rezolvate. Lipsa coordonării din ultima vreme și-a pus amprenta asupra comunității și nu numai. Și este de notorietate faptul că fără o conducere unitara, chiar și cele mai bine gândite proiecte sunt supuse eșecului.

Primul – și cel mai important dintre ele – este podul de pontoane. Și, pentru că municipalitatea tocmai va avea unul “în plus” – (cel care asigură încă accesul pietonal pe Ștrand), soluția nici nu pare atat de irealizabilă. Dincolo insă de greutățile relocarii fizice a instalației, rămân greutățile birocratice ale avizelor și aprobărilor. Iar acestea din urmă atârnă mai greu în balanță decât orice pod. Și – din această perspectivă – dorința insularilor ramane deocamdată doar vis, iar noul pod, asemeni celui descris de Cornelius Ryan, un pod prea indepărtat.

CE ESTE DE FĂCUT?

Problema podului nu este singura care cere o rezolvare urgentă și competentă. Amenajarea drumului de acces dinspre Zădăreni, a parcării de pe malul estic, toaletarea arborilor bătrani (adevarată sursă de pericol în caz de furtună), amenajarea unui sediu mai adecvat pentru Asociația insularilor, reamenajarea bazei sportive și alimentarea insulei cu apă potabilă și mai apoi cu gaz, sunt doar âateva din obiectivele majore care stau in fața celor care doresc să facă ceva pentru acest loc. Partea buna a lucrurilor este că s-au găsit câțiva oameni inimoși care, făcând abstracție de complexitatea unei semenea sarcini, au decis că lucrurile nu mai pot merge așa.
Dupa modelul american, toate problemele insulei au fost puse pe hârtie și doar atunci s-a văzut amploarea sarcinii la care s-au înhămat. Și tot atunci a devenit și mai clară necesitatea consolidarii unui nucleu de factori responsabili și competenți, care nu doar doresc, dar care sunt și capabili să duca la bun sfârșit cea mai mare parte a obiectivelor stabilite, care multora le pot părea ca fiind fanteziste.

CE VREM SĂ FACEM NOI?

O parte a obiectivelor propuse și care țin de fiecare dintre insulari (toaletarea gardurilor vii, a aleilor și zonelor limitrofe locuințelor, păstrarea curățeniei, conservarea stării actuale a naturii Insulei, etc) se pot realiza, în principiu, fără măsuri ieșite din comun. Ajunge ca pentru aceasta fiecare dintre insular și fiecare vizitator să acționeze și să se comporte într-un mod demn de un om civilizat, responsabil pentru mediul în care trăiește.
Obiectivele cu adevărat mari și care țin de infrastructură depășesc însă sfera lucrurilor realizabile doar prin bunavointă și voluntariat, cu atât mai mult cu cât ele implică deja organisme și organizații, administrația locală, autoritățile competente în avizare-autorizare.

Iar aici Insula are nevoie de noi și de voi, toți aceia care pot ajuta într-un fel sau altul la atingerea acestor țeluri.
Partea cea mai neplăcută este că, pentru început, nu vă putem oferi mare lucru la schimb. Dar vrem să vă oferim într-un viitor nu prea îndepărtat, un drum de acces amenajat, o bază sportivă curată din toate punctele de vedere, spații de cazare în care să vă puteți relaxa cu adevărat, manifestări culturale deosebite, tabere de creație pentru artiști și, dacă planurile noastre vor găsi ecou în lumea dinafară, începând din 2015 vrem să re-lansăm Zilele Insulei, cu un program bogat, variat. Și toate acestea reprezintă doar o mică parte din ceea ce ne-am propus să facem în perioada care urmează.
O parte a obiectivelor propuse si care țin de fiecare dintre insulari (toaletarea gardurilor vii, a aleilor si zonelor limitrofe locuințelor, păstrarea curățeniei, conservarea stării actuale a naturii Insulei, etc) se pot realiza, in principiu, fără măsuri ieșite din comun. Ajunge ca pentru aceasta fiecare dintre insular și fiecare vizitator să acționeze și să se comporte într-un mod demn de un om civilizat, responsabil pentru mediul in care trăiește.
Obiectivele cu adevarat mari si care țin de infrastructură depășesc insă sfera lucrurilor realizabile doar prin bunavoință și voluntariat, cu atat mai mult cu cât ele implică deja organisme și organizații, administrația locala, autoritățile competente în avizare-autorizare, etc.

CE PUTEȚI FACE VOI

Să ne sprijiniți așa cum credeți voi de cuviință. Să veniți cu idei și propuneri pentru realizarea obiectivelor pe care în scurt timp le vom pune pe blog. Să priviți la planurile noastre nu în perspectiva zilei de mâine, ci a celei de poimâine, cu gândul la viitorul vostru și al copiilor voștri. Să gândiți european și să acționați pe măsură, atunci când ne onorați cu vizita voastră. Dacă stă în puterea voastră, să ne ajutați atunci când avem nevoie de aprobări și autorizații. Să ne promovați pe site-urile de socializare pe care le vizitați sau în care aveți conturi. Să ne scrieți și să ne împărtășiți viziunea voastră în legătură cu acest proiect. Să ne criticați atunci când merităm sau dacă nu ne ținem promisiunile. Și multe, multe altele…

Mizăm, nu în ultimul rând și pe colaborarea firmelor care ne pot sprijini și în alt mod: fie cu logistică, materiale, know-how, fie pecuniar, cu diferite sume de bani. Pentru că fără sponsorizări nu se pot realiza prea multe lucruri. Iar manageriii competenți știu că tocmai în perioade de recesiune sau criză trebuie să investești în publicitate, promovare și marketing.
Cum veți face toate acestea? Este o întrebare la care vă lăsăm pe voi să răspundeți. Noi credem în inventivitatea și ingeniozitatea voastră atunci când este vorba de găsit soluții la probleme care aparent nu au soluții.

CE©2014
Sursa fotografiilor: http://www.medvanced.com/Images/handshake.jpg, ; http://2.bp.blogspot.com

Halaszle

BUCATARIA INSULEI (1) – Peste la ceaun, ca la Szeged (Halaszle)

Peste la ceaun, ca la Szeged,
(din retetarul „secret” al lui Tibi KAPITANY)

Intro:
Adevarul este ca traducerea exacta a titlului acestei specialitati este destul de dificila. Si nu din punct de vedere ligvistic, ci din cel al mesajului pe care il transmite cititorului familiarizat cat de cat cu limbajul gastronomic balcanic si subtilitatile ale acestuia.
Ad litteram, “Halaszle” se traduce prin “Zeama pescareasca”, dar aceasta traducere nu imi sugereaza nimic deosebit si, in nici un caz, nu imi evoca preparatele servite in hanurile de pe Dunarea sau Tisa panone, acolo unde acest fel de mancare se face inca traditional.
Un lucru este cert: acest “Halaszle” difera de ciorba pescareasca a Dunarii de Jos, dar si de cea a lipovenilor din Delta, prin faptul ca este mai groasa si nu este acrita cu nimic, inafara de rosii. Nu intamplator specialistii, dar si cei care o gusta pentru prima oara, o asimileaza cu o tocanita de peste “mai lunga si foarte picanta”.
Din acest motiv am optat sa folosesc traducerea din titlu, ca fiind mult mai aproape de spiritul si “culoarea” preparatului original.

Despre „Pestele la ceaun ca la Szeged” se poate spune insa, fara teama de a gresi, ca atunci este bun cand nu stii daca este fierbinte sau iute.

Inainte de a trece la fapte, cateva reguli si o recomandare:

1.Acest preparat este cu atat mai gustos cu cat se folosesc mai multe varietati de peste.
2.Adevaratul “Peste la ceaun ca la Szeged” se face doar in ceaun si doar pe foc de lemne.
3.Daca vreti sa va respectati si sa-i respectati si pe invitatii vostri, nu adaugati sub nicio forma in acest preparat morcovi, patrunjel, cartofi sau paste.

Cantitati pentru 8 persoane:

1 kg crap, 0,5 kg stiuca sau salau, 1 kg somn, 0,5 kg caras sau albitura marunta,
0,5 kg ceapa, 25 g boia de ardei (daca se poate ungureasca, de Szeged), 0,25 kg ardei gras, 0,5 kg rosii rascoapte (de bulion), sare, piper, un ardei iute, dupa gust.

Mod de preparare:

Pestele se curata de solzi si intestine. Icrele si laptii (daca exista) se spala si se pun deoparte. Se taie capetele si inotatoarele de la crap si somn si, impreuna cu stiuca si carasul taiate in bucati mici, plus ceapa taiata rondele, se pun la fiert in ceaunul special pentru peste (vezi foto), in 3 litri de apa, la foc mic. Aceasta va fi baza de peste.
Intre timp portionam crapul si somnul in bucati potrivit de mari, astfel incat pentru fiecare portie sa ajunga o bucata de crap si una de somn. Pudram bucatile de peste cu sare si boia si le lasam sa stea intr-un vas acoperit.
Supa de peste se fierbe cca o ora sau chiar mai mult, pana cand carnea se desprinde de tot de pe oase. Atunci se ia de pe foc, se strecoara, iar grosul se trece prin sita (pasoar), cu grija sa nu ajunga oase in baza astfel obtinuta.
In ceaunul spalat intre timp, se pun doua linguri de ulei, ardeiul gras taiat felii, se caleste cateva minute, apoi se adauga rosiile rascoapte, decojite si taiate in sferturi, precum si icrele si laptii, daca este cazul. Se adauga restul de boia si baza de peste si se lasa sa fiarba pana cand ardeiul si rosiile s-au inmuiat. In acest moment se adauga bucatile de peste, cateva rondele de ardei iute si se potriveste de sare si piper, dupa gust, apoi se lasa la foc foarte mic pentru cca 10-15 minute. Daca fiertura este prea groasa, se poate dilua cu apa.

Important! Din momentul in care ati adaugat bucatile de peste preparatul se poate amesteca doar rotind de ceaun in stanga si dreapta, nicidecum prin folosirea facaletului!

Mod de servire:

In farfurii adanci, de ceramica, se pun cate o bucata de crap, una de somn si doua polonice de fiertura. Painea proaspata, calda si, pentru cei foarte curajosi, ardeiul iute extra, vor face deliciul acestui preparat. Optional se pot oferi sferturi de lamaie.

Sursa fotografiilor: http://enmg.hu/ ; http://4.bp.blogspot.com/
Reteta a fost consemnata de E.C.©2014

Pod aprilie 2000

MANIFEST PENTRU SANATATEA INSULEI (II)

UN PIC DE ISTORIE

Un secol si mai bine a durat pana cand natura a cladit, graunte cu graunte, din nisip si pietris aceasta formatiune pe care o cunoastem azi sub denumirea de “Insula Mures” sau Insula a III-a, si, din acest punct de vedere se poate afirma ca este cea mai noua achizitie geologica si funciara a Aradului.
Daca la inceput limba de pamant era vizitata doar de pescari si barcagii care faceau escale in drum spre sau de la Lipova, cu timpul Insula a inceput sa devina interesanta si pentru crescatorii de animale care isi pasunau animalele atunci cand apele Muresului scadeau si permiteau accesul prin vaduri la vegetatia bogata care se gasea aici.
Nu a trebui sa treaca mult timp si oamenii au descoperit si un alt potential al Insulei: acela de a oferi destindere si liniste, de a regenera nervii obositi, de a oferi racoare in arsita verii, atunci cand betoanele supraincalzite ale orasului faceau din viata citadina un infern greu de suportat.
De aici si pana la aparitia primelor constructii nu a durat mult. Chiar daca era vorba de cabane din lemn (majoritatea pe piloni) sau constructii vremelnice, ele si-au dovedit utilitatea intr-atat incat multi dintre “pionnierii” insulari au decis sa-si faca aici locuinte definitive. In vremurile de glorie pe Insula functiona si un restaurant. De lux, nu de fitze, pentru ca aceasta din urma categorie este o achizitie relativ recenta, care i-ar provoca migrene dlui Michelin (cel cu stelele, nu cel cu anvelopele, pour les connaisseurs!). Dar cum scriam in postarea anterioara, timpurile se schimba…
Asa se face ca acum imaginea Insulei este foarte eterogena: de la cabanute simple, la case sanatoase, cu anexe si dependinte si pana la vile de lux, toate integrate intr-o natura care si-a pastrat salbaticia in cea mai mare parte, ajutata, e drept, si de nepasarea oamenilor. Si, in acest context si intr-o alta insiruire, de la domenii napadite de buruieni si liane, la vile cu gazon englezesc.

CU ROABA SI GALEATA PESTE PODUL SUSPENDAT

In conditii normale efortul oamenilor de a edifica un mic orasel nu pare iesit din comun, cunoscuta fiind pasiunea cu care acestia modifica Natura dupa bunul lor plac. In cazul Insulei insa, lucrurile stau cu totul altfel. Prin insasi conformatia ei, Insula nu este accesibila decat rareori si doar in ultimii ani de pe uscat. Calea principala de acces ramane o punte construita pe niste pontoane si care poate da frisoane oricarui om sanatos la cap: o constructie labila, miscatoare, ancorata pare ca niciodata suficient de sigur de maluri, care pluteste peste niste ape despre care nu se stie ce ascund.
Indiferent ce ai dori sa construiesti pe insula, locuinta vremelnica sau vila de lux, toate materialele si toate utilajele trebuie transportate manual, cu roaba, spatele si galeata, peste acest podet.
Singurul element de care au nevoie constructorii si care prisoseste pe Insula este apa. Si tot apa este elementul care poate narui intr-o noapte, tot ce a fost construit cu truda si cheltuiala ani si ani de zile.
Insularii isi amintesc cu groaza de viiturile anilor trecuti, care au lasat urme grele pe fata Insulei si cand legatura cu lumea a fost rupta. Zile si nopti nedormite, clipe de cosmar petrecute pe malul apei, cu ochii la betele infipte in namol si care aratau cresterea sau retragerea apelor, iminenta evacuarii de catre trupele ISU, dezastrul ramas dupa retragerea apelor.
Apele mari sau gheturile antrenate de Mures au slabit, an de an, structura podului, cu toate eforturile intreprinse de insulari pentru intretinere a acestuia. Poate doar cu titlu informativ (desi intentia este cu totul alta!) merita semnalat ca toate lucrarile pentru mentinerea in stare de folosinta a podului au fost suportate doar de insulari, desi, pe parcursul anilor, presa a semnalat ca acestia platesc taxe si redevente catre autoritatile locale, dar sunt lasati singuri atunci cand e vorba de utilitatile minime la care ar fi indreptatiti!

O SCHIMBARE ESTE NECESARA

Se stie ca orice comunitate umana, mai devreme sau mai tarziu, va realiza ca are nevoie de organizare. Lucrurile nu au stat altfel nici cu Insula. Atunci cand numarul insularilor si al proprietatilor detinute de acestia a atins o masa critica, s-a luat decizia constituirii unei Asociatii, care are ca data de nastere legala ziua de 19 martie a anului 1996.
Cei douazeci si unu de membri fondatori au decis ca au nevoie de acest organism pentru a-si afirma si apara drepturile. Si unul dintre aceste drepturi este cel la o existenta decenta. Un drept care desi nu a fost contestat niciodata, nici nu a fost bagat in seama, pe principiul ca “nimeni nu i-a obligat sa se mute acolo iar daca totusi, au facut-o, nu au decat sa se descurce”.
O pozitie cel putin ciudata in conditiile in care, in materie de taxe si redevente, insularilor nu li se face nicio concesie notabila.
Poate din acest motiv elanul care i-a insufletit pe fondatori in 1996 a inceput sa se diminueze an de an. Oamenii au obosit sa lupte cu morile de vant si lipsa de interes a autoritatilor, cu birocratia si interesele partinice, pana acolo ca s-a ajuns ca pana nu demult Asociatia sa fie o forma fara fond, adica un organism care exista doar scriptic, in registrele Judecatoriei Arad si care nu mai reprezenta interesele nimanui.
Iar in asemenea conditii si pentru ca viata merge inainte, o schimbare era necesara!

E.C. ©2014

Sursa fotografiei: http://www.virtualarad.net/news/

Picture1

MANIFEST PENTRU SANATATEA INSULEI (I)

Vremurile se schimba…

O privire, fie si superficiala, asupra realitatii in care traim, ne dezvaluie ca lumea din jurul nostru se schimba. Iar schimbarile nu sunt neaparat cele pe care le-am dori, desi o mare parte din ele ni se datoreaza.
Acest blog isi propune sa militeze pentru cauza Naturii. Pentru sanatatea si conservarea ei. Pentru ca de starea in care se gaseste sau se va gasi Natura depinde si sanatatea noastra.
Resursele de care dispunem sunt limitate, asa ca nu va asteptati sa pornim o cruciada impotriva acelora care nesocotesc si polueaza natura. Lupta noastra are un areal geografic si scopuri net delimitate si vizeaza acea oaza de verdeata pe care o cunoasteti sub denumirea de Zona „Trei Insule”. Pentru a pastra aceasta zona cat mai putin poluata si pentru a diminua la minim impactul oamenilor asupra ei, ne facem simtita prezenta in spatiul virtual. Si tragem un semnal de alarma pana cand lucrurile inca nu au scapat de sub control si inca se mai poate face ceva.

A venit vremea sa actionam

Este in firea umana sa astepte ca schimbarile sa vina din exterior, de la altii. Americanii au definit aceasta mentalitate prin sintagma „nu veni cu idei noi, pentru ca va trebui sa le pui in aplicare”. Iar in acest context, cel mai simplu este sa ne complacem in acel „dolce farniente” meridional. Si sa asteptam ca altii sa actioneze in locul nostru.
Doar ca acest lucru este neproductiv si pagubos. Nepasarea, ca si indolenta ucid incet, pe nesimtite. Iar locul unde se vede cel mai bine acest lucru este mediul inconjurator.
Facem parte din el, insa comitem o greseala elementara: in loc de a incerca sa ne integram in el, facem totul pentru a ni-l integra. Cu orice pret.

Povestea ursului, cu gutza si sacul de polietilena

Ar fi de asteptat ca la 24 de ani de la schimbarea de regim sa se produca o schimbare si in mentalitatea celor care, la sfarsit de saptamana, evadeaza in natura. Ca lucrurile nu stau tocmai asa, este cum nu se poate mai vizibil pentru oricine care vine in zona dupa un week-end sau o „mini-vacanta” din acelea cu care ne fericeste guvernul in ultima perioada.
PET-uri, ambalaje dintre cele mai diverse, resturi de alimente, intr-un cuvant mizerie umana cat incape. Si asta in conditiile in care in zona exista mai multe pubele pentru colectarea deseurilor.
Se pare insa ca adunarea propriilor mizerii nu cadreaza cu masinile scumpe, cefele groase si marele rapsod al generatiilor post-decembriste. Desi algoritmul este foarte simplu: dupa ce ai epuizat licoarea din PET-ul cu nume de urs si dupa ce manelistul a ragusit dupa replay-urile fara-numar, fara-numar, normal si logic ar fi sa aduni toate murdariile care marturisesc despre escapada ta, sa le pui intr-un sac de polietilena si doar apoi sa parasesti locul in care te-ai simtit bine. Doar ca „normalitatea” in acest caz este doar o forma fara fond.
Imi place sa cred ca aspectele mentionate mai sus NU se petrec la noi, in Arad. Macar si pentru faptul ca noi…..

… ca aradeni, suntem privilegiati

Si suntem privilegiati din mai multe puncte de vedere, desi este posibil, ca in tumultul vietii de zi-cu-zi, sa nici nu observam acest lucru.
In primul rand suntem privilegiati pentru ca avem o zona de agrement, la o distanta comoda de oras (10 – 20 de minute – mers cu masina).
Apoi suntem privilegiati de faptul ca suntem riveranii unui curs de apa magnific, cu o bogata istorie si care nu mai este nici pe departe atat de murdar ca in urma cu 25 de ani.
Suntem privilegiati si pentru ca in zona in care locuim nu exista nici un mare poluator industrial care sa-si imprastie noxele peste oras si imprejurimile acestuia.
Si, nu in ultimul rand, suntem privilegiati ca inca mai exista in noi si se dezvolta in generatia care acum se ridica, dragostea pentru natura, pentru pastrarea si conservarea ei.

Ne mai ramane un singur lucru de facut:

Sa (re)descoperim ca Natura nu ne este dusman, ci prieten si ca merita sa facem orice pentru ca sa o pastram cat mai curata. Ca sta in puterea noastra, a oamenilor, sa transformam locul in care traim.
Aici, fiind vorba de o zona de agrement, sta in puterea noastra sa-i redam naturaletea, curatenia si spontaneitatea pe care o avea inainte de interventia noastra. Iar acest lucru nu este nici greu, nici imposibil. Ajunge doar judecam in stilul unuia dintre oamenii mari* ai acestei planete: inainte de a ne intreba ce poate face Natura pentru noi, sa vedem ce putem face noi pentru Natura.

E.C. ©2014
* John F. Kennedy – “My fellow Americans, ask not what your country can do for you, ask what you can do for your country”.

images

Viitorul suna bine!

Va doresc tot succesul din lume, ma bucur sa vad ca intr-un final este si un site foarte bine structurat, lucru ce ma face sa astept cu mult drag si entuziasm toate imbunatatiriile ce le veti face.

Succes!

DSC_0158

Tiberiu Kapitany, Presedinte Asociatia InsulaMures.

Adunarea generala din data de 24 August 2014 a fost un mare succes…. din ce punct de vedere ? A inceput o viata noua pe insula, a inceput din nou sa bata inima comuna a insularilor, s-a trezit totul, chiar daca vine toamna, dar in sufletele locuitorilor insulei a rasarit primavara, simbolul unui nou inceput .
Da incepem ….de acum persoana care va avea grija de noi si de tot ce ne inconjoara va fi prietenul nostru de mult cunoscut Tiberiu Kapitany , pe care impreuna l-am votat sa fie Presedintele Asociatiei Insula Mures.
….. inima bate din nou,viata renaste pe insula noastra frumoasa …