Insula Mures

[

DESPRE MINE

]

Da, va vorbesc chiar eu, Insula, pe care multi o apreciati dar, din pacate, si mai multi o desconsiderati, ignorati , distrugeti si umiliti...
Dar cine sunt eu?
M-am nascut in secolul trecut prin unirea mai multor ostrovuri, care formau insula mica fluviala a Muresului.
Incet, incet trupul meu a fost acoperit de o mantie verde, superba, iar Mama Natura a avut grija de mine si de animalele care au inceput sa-si gaseasca salas pe aici. Cu cata dragoste a stiut Mama Natura ce si cum trebuie sa construiasca pentru ca sa ne ocroteasca pe mine si pe animalele care s-au adapostit la caldura mea!
Apele Muresului au adus tot felul de seminte care s-au transformat in lastari, lastarii tineri au devenit pe parcursul anilor pomi imensi, care s-au imbracat cu liane, iar la umbra lor au rasarit tot felul de flori si alte plante pe care voi le numiti “buruieni”, dar care, defapt, au si ele un rol important in tot acest ecosistem.
DA … Mama Natura si-a facut datoria si, incet, incet, a aparut si omul in preajma mea…
Evident prima reactie a omului cand ne-am intalnit a fost placerea, respectul pentru frumusetea si salbaticia naturii. Eu am stiu insa de la bun inceput ce va urma si cum sunt cei mai multi oameni... Egoisti, nepasatori, pusi pe distrugere.
Motivul pentru care m-a format pe mine natura?
Simplu: Naturii ii place sa creeze. Omului insa ii place mai mult sa distruga ce a creeat, cu infinita migala, Natura. Si totusi eu, Insula Mures, sunt inca aici pentru voi...
La inceputul relatiei noastre totul a fost frumos si aici au fost doar niste cabanute in care locuiau oameni pasnici,
care aveau grija de mine, care nu au distrus vegetatia naturala si care au pastrat totul frumos si curat.
Cu totii ne simteam bine, pana intr-atat ca oamenii au ridicat si un hotel cu restaurant in care sa se destinda si sa se simta bine. Auzeam rasetele copiilor in fiecare dimineata, pana seara tarziu, rasete care se impleteau cu glasul greierilor, cu ciripitul pasarilor si cu cel al unei civilizatii umane inca linistite.
"Aurea prima sata est aetas..."
Acum totul s-a schimbat !
ACUM VA CER AJUTORUL !
In trecut daca intrebai pe cineva ce stie despre mine raspunsul era: “Da… am auzit… e o insula aproape de oras. E un loc salbatic si frumos, daca vrei o plimbare romantica, o seara cu prietenii langa caldura focului, daca bebelusul tau nu isi gaseste linistea seara doar intr-un loc unde e racoare si liniste… DA! Aceasta este bucata de pamant unde puteai sa-ti implinesti toate aceste dorinte, unde puteai visa si unde te puteai incarca de energie pura, de viata!"
Asta era ce va ofeream si va ofer si acum eu iar in schimb, nu va cer decat atat:
SA AVETI GRIJA DE MINE ! SA MA IUBITI SI SA MA OCROTITI !
Astazi insa lucrurile s-au schimbat. Acum daca intrebi pe cineva ce stie despre mine raspunsul este: "Mda… Parca am auzit ceva… Doar ca eu nu ma mai duc acolo… Ai vazut ce pod au ? Trebuie sa platesti ca sa-l treci, sa ai grija sa nu se rupa sub tine, pentru ca de patesti ceva, binenteles ca tot tu raspunzi! Nu ma duc… Inafara de asta daca merg acolo cu masina, unde sa parchez? Sau unde sa imi las bicicleta? Nu, nici vorba, nu ma duc… Nu mai e ce a fost odata… Nu mai e nici curatenie, nu mai e nici linistea cea veche… Pacat, pe vremuri era RASARITUL ARADULUI …"
Aceasta este povestea mea.
O poveste al carei epilog inca nu s-a scris, pentru ca NU TREBUIE SA SE SCRIE, dar care se prefigureaza din ce in ce mai amenintator!
OMULE, daca ai fi aici acum aici, mi-ai vedea lacrimile… Mi-ai auzi suspinele. Ai vedea chinul prin care trec in fiecare clipa din cauza nepasarii tale.
Doar ca eu nu mai plang de mult timp… Iar lacrimile imi curg mute, neauzite, pana cand intr-o zi vor seca si ele, asemeni izvoarelor in anii secetosi...
De ce?
Pentru ca voi sunteti multi, iar eu sunt singura!
Si pentru ca eu am grija de voi toti, dar de mine nu mai are grija nimeni!
Sunt copilul creat de Mama Natura. Ea m-a crescut si m-a lasat in grija voastra, pentru ca voi sa va bucurati de mine si sa aveti ce lasa copiilor vostri!
Dar ce se intampla cu un copil abandonat si uitat de toti ?
Raspunsul il stiti cu totii si nu mai trebuie rostit, pentru ca lucrurile cu adevarat mari sunt ingropate adanc, in inimile voastre…
Si eu stiu ca acolo, in inimile voastre, mai salasuieste dragostea de care am nevoie. Si fara de care nu pot exista.
Cu drag, Insula Mures, Rasaritul Aradului

citeste mai mult..

Eu, Insula Mures, imi doresc si va cer un lucru foarte simplu, sa aveti grija de mine, sa ma ocrotiti, sa va bucurati de mine, sa ma ingrijiti!

Eu, Insula Mures, va ofer linistea mea adanca, departe de tumultul si clocotul vietii cotidiene. La mine veti regasi taina profunzimii naturii, de care aveti atat de multa nevoie pentru a va linisti gandurile si spiritele!

Eu, Insula Mures, va iubesc si imi place sa va aud vocile placute si rasetele inocente ale copiilor vostri, la fel de mult cum imi place sa aud ciripitul pasarilor si fosnetul copacilor mei, clipocitul Muresului care ma spala cu apele lui line.

100% facem cu totii parte din natura
90% din oameni iubesc linistea naturii
80% din oameni apreciaza natura insulei

60% din oameni fac sport regulat in natura
15% din oameni se comporta fara nici un respect fata de natura
10% din oameni au uitat beneficiile naturii

Asociatia InsulaMures

Asociatia InsulaMures este inregistrata din data de 19 martie 1996. Cod Fiscal: 8238513.
este o societate nonprofit, infiintata conform Legii nr. 21/1924 si care are ca scop, potrivit statului, promovarea intereselor locuitorilor caselor de agrement construite la locul denumit "InsulaMures" din Arad.